O remarcă la cazul Privesc.eu vs O.Brega

Acum câteva clipe am aflat că site-ul Privesc.eu a fost acționat în judecată și plus a toate a și pierdut procesul în prima instanță. De unde am aflat, asta e altă întrebare.

Uite că soarta a făcut așa ca azi să mă aflu prezentă la un training privind discriminarea, la care înseși avocata dl Brega (Doina Ioana Străisteanu) să fie unul dintre traineri. Ea ne-a povestit, în timp ce lumea se adună, despre acest caz și cu câteva amănunte.

Din cele relatate de ea, am înțeles că recent Privesc.eu a mediatizat un eveniment organizată de membrii societății LGBT. Pe parcursul acesteia, după cum știm pe site există o platformă de comentarii, persoanele își expuneau părerea. Astfel, după câteva replici aduse comunității respective, un vizitator anonim ar fi instigat pe ceilalți ca să deporteze persoanele membre LGBT pe o insulă, întrucât ei sunt bolnavi și ar prezenta un pericol social, etc, etc.

În fine, în urma procesului care s-a încheiat ieri, Privesc. eu a fost obligat să plătească un prejudiciu în valoare de 5200 lei si să aducă scuze publice persoanelor vizate.

Mda… mă întreb și vă întreb atunci. Cine are dreptate în acest caz? Pentru că este unul fără de precedent în Republica Moldova.

Pe de o parte, au fost discriminate o parte a societății prin cuvinte ce înstigă la ură și fac atac la persoană. Pe de altă parte, ce facem cu libertatea de exprimare și cu dreptul la opinie???

Pe de o parte, Privesc.eu are un regulament prin care se obligă să modereze comentariile ce apar pe site. Pe altă parte, fizic nu poți să reușești să moderezi tot ce se scrie, o spun din experiență. Aici aș fi de acord cu Dumitru Ciorici în care afirmă că se vede obligat ca într-o zi să angajeze o anumită persoană care să modereze doar comentariile și feedback-ul ce apare la Unimedia.

Pe de o parte, un moderator ar trebui să dea tonul unei discuții, dar nu să își împună părerile personale excluzând și opinia altora. Pe altă parte, există vre-un cod ontologic pentru moderatorii on-line??? În umila mea existență, parcă nu am aflat de el.

Pe o parte, dacă ai pierdut sau câștigat, chiar și o bătălie dar nu un război, recunoaște demn acest lucru. De ce ar trebui să continui să o ții una și bună că ești o victimă sau un învingător???

Și o ultimă remarcă. Din câte am înțeles eu, cazul a fost câștigat datorită faptului că s-a motivat că posesorul/stăpânul/proprietarul, numiți-l cum vreți, site-ului este responsabil de conținutul ce apare pe el. Dar dacă pe pagina personală cineva va scrie un comentariu că HAI SĂ UCIDEM PE Z( posesorul paginii), în acest caz cel ce deține pagina trebuie să se dea singur în judecată??? Paradoxal și ilogic, dar de multe ori e real.

Ceea ce s-a întâmplat ieri, cred că se va discuta mult timp în societate, în special între internauți și nu doar. Totodată, asta pune sub semnul întrebării comentariile ce apar pe portalurile de știri. Hmmm… de câte ori acestea ar fi putut date în judecată!!! Ce va fi mâine atunci??? De ce am avea nevoie de drepturi, dacă dreptul cuiva îngrădește dreptul altcuiva????