Jurnalist, blogger, activist civic și mămică

La mulți ani, Anișoara Loghin!

Pe Anișoara, (nu ANA, că se enervează rau, dacă o strigi așa, și plus la toate, Anișoara e și în buletinul de identitate) am cunoscut-o în anul I de facultate la FJȘC, de la USM. Nu prea îmi amintesc clipa când ne-am întâlnit privirile, dar cert că la sigur îmi amintesc părul blond și cele 2 cosițe pe care le avea. Foarte drăguțe, de altfel.

Noi nu prea am prietenit, în sensul că să stăm și să facem plăcinte la mine acasă sau la ea, dar câte un ceai mai serveam, acolo jos, la etajul I din blocul central.

Nu prea aveam lucruri în comun, doar că eram împreună în aceiași grupă (J-082, cea mai bună, de altfel), aveam aceiași grupă de engleză și ne mai sunam din când în când să vedem ce teme mai avem pe acasă. Odată, ne-am felicitat și de Anul Nou. 🙂

Poate din motivul că ne certasem, cam rău odată, când cu toată grupa am chiulit de la ora dnei Stepanov, și doar ea rămase. A fost o situație în care am înțeles că sub masca de om dur pe care o arăta zi de zi se ascunde, de fapt, o fire foarte emotivă. De atunci o priveam altfel.

O admiram la ore cum vorbește, are un tembru inconfundabil. Ați auzit-o cum recită ea poezii??? Ar trebui. E una cum vorbește la pupitru și alta e când vorbește din suflet. Poate are și stofă de actriță în ea, dar o prinde bine.

Mereu se așeza în banca de lângă fereastră, în rândul 3 sau patru. Și acolo se așeza și la examene. Nu prea era omul care să se implice sau să se dea în spectacol, dar mereu avea acel ceva. E genul de om care are ceva cu care se poate mândri și de ce nu să o facă. Frumoasă, deșteaptă ( o confirm, că în ultimul an, era prima după media de studii), buze apetisante și un 90-60-90 bine-format.

Ea făcea economicul, eu eram la politic, dar din câte știu de descurca de minune și acolo. Poate din acest motiv a hotarât să mai facă și a doua facultate în economie.

Și un mare bravo că a ajuns la PRO. Mulți ziceau că a ajuns acolo, datorită tatălui ei, care și el e jurnalist. Dar chiar dacă să și fost așa, să nu fi avut ea în sânge ideea de a scrie, să ai tu și tată-președinte că mult nu o să te ții acolo unde nu te poți descurca. Și mai știu una, că ea din contra, mereu dorea să demonstreze tuturor că EA poate ajunge în jurnalism și fără ajutorul lui TATI. Și se pare că i-a reușit.

Recunosc, că mulți din cunoscuții mei burlaci, care știu că am învățat împreună, mă imploră să le dau numărul ei de telefon. Eu mereu le spuneam că există FACEBOOK.

P.S. Poate se va supăra Anișoara pe cele scrise, dar eu așa am cunoscut-o și așa o știu. E o viziune sinceră pe care încerc să o comunic și vouă odată cu ziua ei de naștere ce o marchează astăzi.

LA MULȚI ANI, ANIȘOARA!!! La mai mult și la mai mare… :*

Anunțuri

2 responses

  1. irina

    mai are ea o latura datorita careia a ajuns „jurnalista” fara tati
    p.s. ea stie care-i))

    26 Decembrie 2013 la 6:19 pm

    • Svetlana

      care? 🙂

      28 Decembrie 2013 la 10:21 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s