Jurnalist, blogger, activist civic și mămică

+ – 7 ?

7 întrebări cu… Valentina Vlas

Valentina Vlas 1

Din nordul Moldovei direct la Chișinău. Aici a ajuns Valentina Vlas, tânăra redactor-prezentatoare de la Radio Moldova, subdiviziunea Tineret.

După o serie de experiențe în lumea jurnalismului, atât la nivel local, cât și național, în sfârșit și-a găsit locul în lumea radioului, pe care spune ea, nu-l va ceda pentru TV sau presă scrisă.

După ce a absolvit și un Colegiu de arte la secțiunea actorie în orașul natal- Soroca, Valentina a hotărât să-și facă studiile de viitor magistru în Jurnalism European. Lucru parțial realizat, întrucât în acest an va obține încă o diplomă la mână.

1.Cum te autocaracterizezi? 

E foarte greu pentru mine să mă autocaracterizez, dar cred că următoarele cuvinte mă descriu cu desăvârşire:

  • Sociabilă, sensibilă, responsabilă şi punctuală.
  • Voce, radio, poezie, emoţie.

2. De unde vine dragostea pentru jurnalism?

Cred că această pasiune vine de pe când eram mică. Pe atunci când defilam în faţa oglinzii purtând rochia şi tocurile mamei. Pe când vorbeam ore în şir cu jucăriile de pluş şi citeam cu voce tare, „Cuşma lui Guguţă” de Spiridon Vanghelie.

După care au urmat activităţile din şcoală. Îmi plăcea la nebunie să prezint concerte, serate şi îndeosebi eram îndrăgostită să recit poezii.

De la început a fost un vis, mai apoi un vis realizat, asta după ce în anul 2008 am devenit studentă la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (USM).

3. Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?

Nu este uşor, dar nici imposibil. Anume familia este cea care m-a ajutat şi mă susţine mereu să le combin pe toate, să reuşesc să menţin echilibrul balanţei. Cred că ele toate: familia, universitatea, serviciul, dar şi alte activităţi sunt nişte nevoi vitale fără de care eu nu aş fi eu şi viaţa nu ar fi viaţă.

4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

Pot să menţionez cu certitudine că toate activităţile mele pe care le-am realizat la radio le consider importante. De la

VALENTINA vLAS

cele mai simple ştiri până la cele mai complicate reportaje şi emisiuni.

5. Cea mai mare realizare de până acum?

Consider că realizarea mea cea mai mare de până acum este faptul că am reuşit în scurt timp să înţeleg cum poate arăta viaţa unui reporter, şi cum poate fi cea de redactor-prezentator. Două roluri diferite, dar atât de aproape.

6. Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

Sunt multe cărţi care mi-au influienţat viaţa, începând cu nuvelele bunului şi blândului Ion Druţă şi încheind cu poeziile de o sensibilitate profundă ale lui Mihai Eminescu şi George Coşbuc.

Un film excepţional pe care îl privesc ori de câte ori îmi aduc aminte de mare şi apus  e “Knockin’ on Heaven’s Doo”.

Citatul care îmi place şi mă strădui să-l urmez este : „Nu-mi spune cât de greu munceşti, spune-mi ceea ce ai realizat”. (James Ling)

Sunt doi oameni remarcabili care m-au marcat şi continuă să ma marcheze şi este vorba de nimeni altcineva decât scumpul meu bunel, Afanasie Vlas (fie-i ţărâna uşoară) şi scumpul meu verişor, Iurie Cicibaba, un exemplu  de la care am de învăţat multe lucruri bune.

Visam să fiu cea care vorbeşte în faţa microfonului.

7. Cum se vede VALENTINA peste 5/10/20 de ani?

O femeie fericită, o mămică grijulie, o soţie iubitoare, dar şi o prezentatoare radio de nota 10.

 Un mesaj pentru tinerii ca tine…

Citiţi cât mai mult, implicaţi-vă în cât mai multe activităţi extracuriculare, învăţaţi limbi străine. Debarasaţi-vă de clişee, de stereotipuri, fiţi unici şi deosebiţi. Iubiţi-vă viaţa căci e atât de minunată!

Anunțuri

7 întrebări cu… Elena Racu

Elena Racu

De la reporterie din presa scrisă locală la jurnalism TV național. 

Elena Racu este cea care ne spune ”Bună Dimineața” în fiecare zi. Cu zâmbetul pe față, cea mai matinală reporteriţă de la Moldova 1, ne aduce primele noutățile din lumea culturală, direct de la sursă.

A reușit toate acestea, datorită caracterului puternic, mamei-care i-a fost mereu alături, dar și talentului înăscut de a vorbi în fața publicului. Dovada sunt multiplele diplome de la diverse acțiuni sociale, precum participarea la cenaclul „Fără nume” al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării sau organizarea evenimentului “Depunere de flori în memoria Leonidei Lari” la bustul lui Ștefan cel Mare şi Sfânt din Chișinău.

Astăzi, Elena e mai aproape și de un alt vis. De-a deveni magistru în Ștințe ale Comunicării.

1. Cum te autocaracterizezi? 

Sunt o domnişoară care este îndrăgostită de televiziune şi tot cu ce se mănîncă ea. Sunt mereu în vâltoarea evenimentelor care mă ajută să comunic cu oameni deosebiţi de la care fiecare dintre noi are ce învăţa.

Lumea nu ştie că am o colecţie foarte frumoasă de ursuleţi de pluş, aproximativ 70, de mărimi medii şi mari. Mai am şi alte jucării care sunt aduse din diverse ţări atunci când mergeam cu „dansurile” peste hotare. Lumea ar putea să nu ştie că în orice ţară am fost mi-am adus câte un magnețel pentru frigider, accesoriu care reprezintă această ţară.

2. De unde vine dragostea pentru jurnalismCe visai să devii în copilărie?

De mică ştiam că voi fi jurnalistă. Scriam şi pentru ziarul raional poezii, apoi timp de cîţiva ani frecvent am prezentat concerte şi serate la Liceul “Boris Dânga” din Criuleni unde mi- am făcut studiile şi concerte în cadrul Casei de Cultură din Criuleni.

3. Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?

Nu ştiu, chiar nu am idée cum le îmbin! Ceea ce ştiu că atunci când faci ceea ce îţi place şi primeşti plăcere din tot ce faci parcă toate îţi merg ca pe roate. E,u spre exemplu, mă scol de dimineaţa cu o satisfacţie nemaipomenită că merg la serviciu şi nu pur şi simplu, dar merg să fac ceea ce îmi place mie şi mă bucură faptul că prietenii şi cunoscuţii urmăresc ceea ce fac.

4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

Din prima zi când am păşit pragul facultăţii mi-am dorit să fac televiziune! De aceea atunci când am început să activez la Televiunea Naţională unul din visele mele a devenit realitate. De aceea aş menţionat munca la televiziune ca activitatea care mi-a marcat viața.

Elena Racu.

5. Cea mai mare realizare de până acum?

O consider revenirea mea la televiziune şi anume în cadrul emisiunii “Bună Dimineaţa” de la postul TV Moldova 1. Aici am avut şi am ocazia să învăţ de la o echipă de profesionişti care îşi ştiu bine meseria. Iar de sfaturile care mi le-a dat doamna Gutiera Prodan, şefa departamentului Emisiuni Matinale  la început de cale, voi ţine cont mereu.

6. Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? 

Cartea- “Pomul Vieţii”, Dumitru Matcovschi.

Citatul- „Tot ce se face se face spre bine. Înseamnă că aşa trebuie să fie la moment”

Omul notoriu- În calitate de jurnalistă am cunoscut multe personalităţi care m-au marcat într-un fel anume, dar omul notoriu din viaţa mea rămâne a fi mama. Ea este cea care mă susţine mereu şi nu uită să îmi spună cuvinte de încurajare atunci când am nevoie. Mama a fost alături de mine când am luat decizii importante care mi-au schimbat cursul vieţii, din acest motiv, ea va fi mereu omul notoriu din viaţa mea.

7. Cum se vede Elena peste 5/10/20 de ani?

Elena Racu la sigur va avea o familie, copii şi un soţ iubitor. Va munci în continuare şi sper că tot la TV şi zi de zi va descoperi oameni de la care vom avea de învăţat câte ceva.

 8. Un mesaj pentru tinerii ca tine.

Să fie mereu activi şi să se implice în diverse proiecte atât naţionale, cât şi internaţionale, căci aceste proiecte aduc cu sine experienţă în domeniul care activează şi multă comunicare.


7 întrebări cu… Veronica Ghimp

Veronica Ghimp

A făcut un pas pentru care mulți o condamnă. A părăsit studioul meteo de la Publika TV pentru o altă pasiune-muzica. Lucru ce începe să-i reușească. Vocea-i de aur e greu de a fi uitată.

Veronica Ghimp este absolventa Academiei de Muzică Teatru și Arte Plastice din Chișinău, dar destinul a dus-o în țări străine. A plecat peste hotare unde a început o nouă etapă a vieții. Are acum mai mult timp liber pentru a se dedica muzicii, dar totodată încearcă se se afirme și în lumea jurnalismului european, ceea ce o va ajuta la realizarea unui alt vis: să-și ia masterul în Științe ale Comunicării.

„Citiți, ascultați, priviți, reflectați și apoi transmiteți toate aceste cunoștințe mai departe, fiți activi în societate și nu uitați de vise”, ne îndeamnă Veronica Ghimp.

1. Cum te autocaracterizezi? 

Nu mă pot caracteriza și chiar nu pot vorbi despre mine și acesta e un mare defect, cred eu. Prefer să arăt unele materiale cu mine, unele emisiuni pe care le-am realizat și CV-ul. Deci, să vorbească faptele despre mine! Din ce nu știu oamenii despre mine… Las să rămână un mister!

2. De unde vine dragostea pentru muzica și jurnalism?

Dragostea pentru muzică s-a conturat cu mult mai înainte decât cea pentru jurnalism. Probabil asta o demonstrează și studiile pe care am ales să le fac mai întâi la Colegiul de Muzică Ștefan Neaga și apoi a Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice.

Iar jurnalismul a apărut treptat și oarecum întâmplător. De când eram studentă am fost aleasă la un casting, astfel am devenit prezentator al emisiunii ”La noi în sat la Moldova 1”… Totuși nu mă consideram jurnalist atunci, nici acum de altfel… Apoi, adevărata experință în televiziune a început la Publika TV. Aici am simțit că e responsabilitatea mea să fac și niște studii în domeniu, așa că, după ce mi-am luat licența în Muzicologie și Compoziție, am ales să fac masterul în Jurnalism European!

Și asta ca să fiu mai pregătită în fața telespectatorului căruia mă adresez. Părerea mea e că, dacă apari în fața cuiva, trebuie să fii pregătit pentru asta și să te implici cu toată responsabilitatea și dedicația. Nu ai voie să greșești, nu ai dreptul, pentru că de cuvântul tău depinde starea unui om și gândurile sau impresiile sale ulterioare.

3. Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?

Cel mai greu e să combin universitatea cu munca ! Reușesc să o fac doar datorită profesorilor pe de o parte și a colegilor de muncă pe de altă parte, care mă susțin. Și dacă muncesc, reușesc, dacă nu muncessc, nu reușesc. Concluzia și soluția: totul depinde de cum ne organizăm, de câtă muncă depunem și de felul în care ne alegem prioritățile.

Activitățile extracuriculare, care se limitează la muzică, reușesc să le fac în timpul liber. Dacă am timp, cânt, dacă nu, nu, așa că nu mă plâng dacă reușesc sau nu… La categorie activități extracuriculare nu pun filmele, cărțile, etc.

Apropo, în Italia dacă zici că unul din hobby-urile tale e cititul, oamenii te privesc straniu. Aici cititul e o necesitate, e un lucru firesc. Se citește atât de mult și peste tot, fie în transport, fie pe bănci în parc, mai ales de când au apărut și cărțile electronice.

Cu familia e mai ușor deocamdată!

4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

Activitatea care m-a marcat…. Deocamdată cea mai rodnică și cea mai marcantă a fost activitatea de la Publika TV ! Aș putea spune că, după Moldova 1, care a avut un rol mai mult de inițiere,  Publika deja m-a adoptat și m-a modelat în adevăratul sens al cuvântului. Dar în modealarea mea, atât ca și om cât și ca profesionist, mai e atâta muncă! Eu sunt de părerea că omul cât trăiește trebuie să se dezvolte, să crească, să învețe!

5. Cea mai mare realizare de până acum?

Cea mai mare realizare, deși nu se văd rezultatele, e faptul că am decis să fac pasul de a renunța la ceea ce aveam acasă și am venit într-o țară în care nu mă așteaptă nimeni. E mai mult o realizare la nivel emoțional, psihologic sau nici nu știu cum să zic ca să fiu înțeleasă, pentru că această decizie a fost mai mult o luptă cu mine însămi, o luptă în a-mi urma visul. Și eu zic că am făcut bine, deși mai mulți mă contrazic.  Deja timpul va arăta dacă am ales corect sau nu !

6. Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

Sunt atâtea cărți bune, atâtea filme bune, atâția oameni inteligenți care au realizat atâtea și care îmi sunt exemplu. Nu cred că vreți să fac o listă, iar la câte unul chiar nu mă pot limita. Așadar, sunt mulți! Pot doar să spun că citatul care e actual pentru mine acum și care îi aparține lui Einstein sună în felul următor: Încearcă să nu fii un om de success, ci un om de valoare! De ce actual? Pentru că eu încerc să dezvolt acum nu statutul meu social, ci să acumulez cât mai multă valoare!

În copilărie vroiam să devin mare ! Nu am avut niciodată vreo preferință a unei profesii. Sau poate nu țin minte. Chiar nu țin minte să-mi fi dorit să ajung cineva anume când eram mică.

7. Cum se vede Veronica peste 5/10/20 de ani?

Mă văd fericită, cu o familie frumoasă și mare (4 copii), cu munca la care voi merge cu cea mai mare plăcere. Cu siguranță voi fi fericită și împlinită pentru că voi face tot ce-mi stă în puteri pentru asta, or fericirea noastră e în mâinile noastre!

Un mesaj pentru tinerii ca tine

E atât de importantă educația în zilele noastre. Eu am simțit pe pielea mea că educația are preț. Nu mă refer la educația din școală, sau la reguli învățate și respectate. Mă refer la acel bun simț care e la căutare astăzi și care este apreciat, fie că avem de a face cu oameni mai răi, sau cu oameni mai egoiști, sau cu oameni mai puțin educați.

Și apoi, tinerii trebuie să tindă să fie culți. Cultura generală valorează mai mult decât oricare diplomă de licență sau de master într-un domeniu sau altul. Cultura generală îți dă această libertate de a gândi, de a alege și de a acționa în viață. Iar această cultură generală o acumulăm din cărțile citite, din muzica ascultată, din piesele de teatru și din filmele privite, din concertele la care mergem și din călătoriile pe care avem posibilitatea să le facem!

Deci, citiți, ascultați, priviți, reflectați și apoi transmiteți toate aceste cunoștințe mai departe, fiți activi în societate și nu uitați de vise! Nu știu dacă sunt eu în măsură să dau sfaturi. Mi-am permis pentru că a fost mai mult un îndemn și pentru mine! 


7 întrebări cu… Veaceslav Cușter

Veaceslav Custer

 Veaceslav Cușter este un tânăr cu suflet de român, cu Eminescu în acțiuni și la vorbă! De la vârsta de 14 ani scrie poezii fiind încurajat de profesoara de Limbă și literatură Română din localitatea natală Cartal, un sat românesc din raionul Reni, regiunea Odesa (Ucraina), iar la cei 23 de ani are publicate deja două cărți de poezie. Deține și un blog în care își exteriorizează trăirile și sentimentele despre existență. Totodată, face și masteratul în Științe ale Comunicării, lucru ce îi reușește de minune.

1. Cum te autocaracterizezi?     

Sunt un om simplu, bun român și un creștin pios. M-am născut în satul Cartal (fostul județ Ismail, România, astăzi Ucraina) în familia de intelectuali a lui Nicolae și Stela Cușter, născută Dogaru. Am absolvit școala medie de 11 clase din satul natal, după care a urmat Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. În prezent sunt masterand la aceeași facultate.

2. De unde vine dragostea pentru jurnalism și poezie?

Poezia am moștenit-o de la mama, care la rândul ei a moștenit-o de la tatăl ei, Petre Dogaru. Mama studiase la Facultatea de Biblioteconomie din Soroca și a lucrat mulți ani ca bibliotecară. De la ea am moștenit dragostea pentru carte. Din păcate, nu am apucat să vorbesc cu ea despre viitorul meu, fiindcă a murit înainte să absolvesc școala medie din sat.

Am ales jurnalismul la sugestia profesoarei de limbă și literatură română doamna Mila Staicu.

3.  Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare?

Toate îmi sunt aproape sufletului, se completează într-o armonie perfectă. Una fără alta e orfană.

4.     Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

Toată experiența existenței mele m-a marcat enorm. M-a marcat moartea părinților și cea a fratelui, prima vizită la Chișinău, colegii de facultate, căminul, prietenii, excursiile organizate, nașterea nepoțeilor mei, călătoria de la București și Târgoviște, oamenii minunați pe care i-am cunoscut.

5.  Cea mai mare realizare de până acum?

Deocamdată, nu am realizat nimic important. Am publicate două cărți cu poezie, am vizitat câteva cetăți și monumente românești, am absolvit o facultate, am botezat un copil și am sădit câțiva copaci. Ce-I mai important, urmează să se întâmple.

6. Cartea/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

Cărțile care m-au marcat sunt Biblia și Mihai Eminescu, care, pe lângă faptul că este un mare poet, el este modelul perfect al Patriotului, jurnalistului, publicistului demn de urmat. Eminescu reprezintă un simbol perfect al Geniului Român.

În copilărie visam să devin profesor, să-i învăț pe copii istoria neamului nostru.

7.    Cum se vede Veaceslav peste 10 ani?

Mă văd în Țară, regăsit și util societății. Cel mai mult îmi doresc ca tinerii să fie Buni Români. Fiindcă a fi Român este o datorie, una dintre cele sfinte. Să respecte tradiția și cultura, fiindcă identitatea ne definește. E bine să știi istoria, dar mai important e să înveți din ea, e bine să știi suferințele trecutului, dar mai important e să încerci să te lecuiești de ele. Cu Credință și iubire pentru Limba Română vom izbândi.

8. Un mesaj pentru tinerii ca tine!

Să fie responsabili, să comunice corect, să fie educați, amabili și să promoveze valori frumoase.


7 întrebări cu… Iuliana Mămăligă

Iuliana Mamaliga

Iuliana Mămăligă este tânăra care își face cunoscută comuna Lozova, r-nul Strășeni, în lume. Desemnată ca fiind unul dintre cei mai buni studenți ai anului 2010, cea care a obținut Premiul Tineretului la secțiunea activism civic în 2011, deținătoarea premiului pentru cel mai bun jurnalist care promovează voluntariatul în Republica Moldova în 2012… și acestea sunt doar câteva dintre „puținele” titluri pe care le are în palmares, alături de alte peste 80 de certificate și diplome de participare la diverse concursuri naționale și internaționale! 

 Astăzi, Iuliana e pe cale să absolve și masteratul, dar totodată, continuă să se implice într-un șir de proiecte sociale, care îi aduc multă experiență, dar și satisfacție sufletească!

1. Cum se autocaracterizează Iuliana? 

Sunt o fire dinamică. Nu mă văd lucrând doar la un singur job, mi se pare culmea rutinei. Lumea nu ştie că m-am născut un om călător şi foarte sensibil, dar căreia îi place să ascundă acest sentiment.

2. De unde vine dragostea pentru voluntariat și jurnalism?

Jurnalism: clasa I-a, când mă învăţam să rezolv integrame dintr-un ziar, apoi faptul că tata mereu cumpăra „presa” mă făcea să o citesc, indiferent că înţeleg sau nu. De aici şi dorinţa de a scrie. În clasa a opta am trimis un mesaj anonim despre câţiva profi la un ziar din sat! Nu am scris nimic de rău, doar că  mi-am vărsat amarul mai ironic!

Voluntariat: clasa X-a, de la Liceul meu din comună. Mi-a plăcut faptul că voi călători prin ţară şi voi cunoaşte oameni noi. De asemenea, graţie voluntariatului am învăţat să vorbesc în faţa unui public.

3. Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?

Nici eu nu ştiu. Mereu mi-a fost greu să găsesc un răspuns la această întrebare. Cred că îmi place ceea ce fac şi am învăţat să-mi gestionez timpul.

4.  Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

Obţinerea Bursei de Merit. Eu nici până în clipa de faţă nu realizez că în 2010 am fost desemnat unul din cei mai buni studenţi din ţară.

5. Cea mai mare realizare de până acum?

Participarea mea la un Schimb de tineri în Georgia. A fost o mare provocare, pentru că am zburat pentru prima dată cu avionul. Georgia e o ţară plină de contraste!

6. Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

Cartea: Operele lui Alecsandri. Deci, tot ce înseamnă Alecsandri m-a marcat.

Citatul: Fă ceea ce îţi spune inima că este corect să faci – pentru că oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face. (E. Roosevelt)

Vis din copilărie: Jurnalist. Mereu am ştiut că voi fi jurnalist.

7. Cum se vede Iulianal peste 5/10/20 de ani?

Urăsc să mă gândesc la viitor. Eu nu sunt omul viitorului, pentru că soarta îţi oferă momente care sunt gata să îţi de-a visele peste cap. Eu trăiesc dinamic şi acum!


7 întrebări cu… Anna Casian-Musteață

 

Anna Casian-Musteata

Anna Casian-Musteață este o tânără demnă de urmat. Originară din satul Călmățui, r-nul Hâncești și-a continuat studiile la Seminarul Liceal de Fete “Regina Maria” din Suruceni. Perioadă care a format-o ca personalitate și a determinat-o să devină o soție bună cu frică de Dumnezeu și cu dragostea pentru tot ce înseamnă frumos.

Totodată, a obținut licența în Ștințe ale Comunicării și promovează activ valorile culturale și spirituale prin intermediul blogului său.

Astăzi, e fără un minut, magistru în Științe ale Comunicării! A reușit toate acestea la doar 24 de ani.

 

1.Cum te autocaracterizezi? 

În primul rând, sunt o persoană normală , cu preocupări normale şi care nu posedă absolut nimic ieşit din comun. Întotdeauna am afirmat că sunt ceea ce vreau eu să fiu. Nu mă las niciodată manipulată și fac doar ceea ce îmi place, doar ceea ce îmi convine. Nu știu dacă e bine sau nu, dar până acum nu am avut de pierdut de pe urma acestei idei. Urăsc prostia şi oamenii care încearca să pară ceea ce nu sunt. Îmi plac obiectele mici, cu mare încărcătură emoţională. Îmi place să primesc cadouri. Sunt optimistă şi mă consider o persoană norocoasă din multe puncte de vedere.

2.De unde vine dragostea pentru religie/jurnalism/handmade?
Dragostea pentru Dumnezeu mi-a fost cultivată de mică de către părinții mei, care mă luau duminicile de mânuță și mă duceau la biserică. Acolo îmi iau porția de energie pentru toată săptămâna.

Anna Handmade

Jurnalismul… Țin minte că citeam toate ziarele de la biblioteca din sat. De prin clasa a V-a am început să scriu și eu la “Florile Dalbe”. După ce mi-au fost publicate câteva poezii, eseuri, toți îmi spuneau că trebuie să mă fac jurnalistă. Anume asta îmi doream și eu să fiu.

Am avut norocul să am o profesoară foarte bună de educație tehnologică, care m-a învățat să croșetez, să brodez și să tricotez. De cum am luat croșeta în mână, m-am îndrăgostit de ea și iată că în fiecare minuțel liber încerc să creez câte ceva. E momentul meu de liniște.

3.Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?

Atât timp cât am acasă un soț care mă înțelege, e foarte simplu să fac față situației. Drumul de la universitate/ serviciu spre casă este foarte scurt atunci când știu că acasă sunt așteptată cu multă liniște și pace, fără a mi se cere explicații pentru cele 5-10 minute în care m-am reținut cu vre-o prietenă.

4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?

De fapt, nu știu dacă pot spune că e activitate, e o perioadă din viața mea, care m-a făcut mai puternică și m-a ajutat să mă organizez. E vorba despre anii de liceu. Mi-am făcut studiile la Seminarul Liceal de Fete “Regina Maria” din satul Suruceni. În cei trei ani de studii am avut parte de un regim foarte strict. La ora 7 – trezirea, la 7.20 rugăciunea de dimineață, apoi urmau orele de cultură generală, dupa care cele de teologie. De două ori pe săptămână studiam muzica. Practic, nu aveam nici un pic de timp liber. Iarna, nu aveam lemne de foc și aduceam din pădure, căci în fiecare cameră era sobă, iar noi trebuia să ne facem singure focul. Să fi văzut cum cărau fetele copacii în spate… Toamna și primăvara, seara, ieșeam toate fetele la așa zisa “ascultare”, când trebuia să facem curățenie pe teritoriul seminarului, să cărăm apă de la fântână pentru a doua zi… A fost o perioadă foarte dificilă, dar frumoasă. Anii de liceu m-au călit, m-au făcut încrezătoare în forțele proprii și sunt sigură că dacă nu mi-aș fi făcut studiile acolo, acum nu ajungeam până aici.

5. Cea mai mare realizare de până acum?

Faptul că mi-am întemeiat o familie este cea mai mare realizare. Nu pot trece cu vederea nici faptul că am reușit să iau licența în Jurnalism, conduc de 5 ani corul bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, activez în calitate de reporter la Portalul Artinfinit.md. Până acum am făcut doar ceea ce mi-a plăcut mie, iar acesta e lucrul cel mai important. Marile și micile noastre realizări sunt, până la urmă, rezultatul activității noastre făcute din plăcere, nu impuse de cineva.

6.Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

Cea mai bună carte pe care am citit-o până acum este “Sfaturi înțelepte” de Sf. Teofan Zăvorâtul. Cartea descrie fiecare situație din viața omului și metoda de a o depăși. Când am descoperit această carte am înțeles că toate celelalte pe care le-am citit sunt egale cu zero.

În copilărie mă vedeam ziaristă și iată că asta sunt acum!

7. Cum se vede Anna peste 5/10/20 de ani?

Mă văd având o familie fericită, cu mulți copii. Mi-aș dori tare mult ca peste 5 ani să fiu tot aici, în Moldova, cu o casă și un loc de muncă plătit și apreciat. Când spun plătit, mă refer la faptul ca salariul primit să îmi ajungă nu doar pentru supraviețuire, ci pentru un trai decent, fără grija zilei de mâine.

Un mesaj pentru tinerii ca tine…
Să nu vă pierdeți speranța și credința în Dumnezeu. Doar cu ajutorul Lui veți ajunge acolo unde vă doriți. Desigur, mai dați și voi din coate!


7 întrebări cu… Lilian Friptuleac

Friptuleac Lilian

Lilian Friptuleac este un tânăr cu mari ambiții. Născut la 5 noiembrie 1989, într-un sătuc din nordul Moldovei, a venit la Chișinău pentru a-și face studiile la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității de Stat din Moldova.

În același timp, având în sânge pasiunea pentru muzică, nu ezita să-i dedice din puținul timp liber rămas. Visa să vină și în lumea jurnalismului, lucru ce i-a reușit acum doi ani, când a depus actele pentru studiile la masterat. 

 

1. Cum te autocaracterizezi?

Aș putea spune să sunt o fire liniștită, un pic zăpăcit, dar foarte ambițios. Îmi place să fac orice activitate pe care o văd interesantă, chiar dacă nu este dintr-un domeniu din anturajul meu. Nu suport oamenii ipocriți, fățarnici. Îmi place să ajut oamenii, să văd bucuria în ochii lor.

2. De unde vine dragostea pentru muzica?

Dragostea pentru muzică mi-a insuflat-o tatăl, care este muzician, tot el a fost cel care m-a făcut să ,,cresc,, din punct de vedere muzical. Probabil este și o moștenire, muzica fiind o sfințenie în familiile, atât a părinților, cât și a buneilor.

M-am trezit înconjurat de muzică, treptat am început să pătrund în acest minunat univers și mi-am dat seama că muzica este un imens generator de energie, un loc unde se poate regăsi orice suflet rănit sau dimpotrivă, unde oricine își poate amplifica fericirea. Deși nu am reușit să transform muzica într-o profesie de bază, ea a rămas pasiunea care se bucură de cea mai mare atenție și grijă din partea mea, iar dacă aș fi să aleg un drum al vieții tot cel al muzicii l-aș alege, fiindcă e cel care cu adevărat mă face fericit.

3. Cum reușești să le combini universitatea/familia/activitățile extracuriculare?

Nu cred că este greu să combini studiile, familia, chiar și mai multe domenii  din moment ce toate le faci din suflet. Trebuie să simți orice faci, fie artă, literatură sau matematică, etc. Toate au un colțișor acolo, în suflet, în ciuda faptului că aparent poate părea un lucru imens.

4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare ?

Cred că muzica rămâne activitatea care m-a marcat cel mai mult. Prin muzică am reușit să comunic cu oamenii din jur, să simt energia pozitivă transmisă de ei.

5. Cea mai mare realizare de până acum?

Cea mai mare realizare este lansarea câtorva piese pe care sper să le includ într-un album în viitorul apropiat. Deasemenea, am reușit să-mi îndeplinesc un mare vis, și anume cel de a pătrunde în lumea jurnalistică, fiind masterand la Facultatea de Jurnalism, ceea ce m-a schimbat foarte mult, atît în cariera artistică, cât și în viața personală.

6. Ce nu știe lumea despre tine?

Nu am spus-o niciodată, dar cu această ocazie aș vrea să trasmit că întotdeauna țin cont de părerea celor din jur, fie ea pozitivă sau negativă. De aceea aștept orice sugestie din partea celor care mă ascută,care mă cunosc!

7.  Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?

De mic copil mi-a plăcut foarte mult să citesc, probabil cartea a fost cel mai bun prieten care m-a ajutat să văd lumea altfel.

Eu sunt un mare amator și consumator de muzică. Pot spune că ascult aproape toate genurile, de la muzică clasică până la rock sau trance. Oricare gen muzical are un simbol, un interpret care a făcut istorie. În muzica populară o personalitate care m-a marcat foarte mult a fost Nicolae Sulac,  în pop – Michael Jackson ,etc … Admir toți oamenii mari,care au realizat muzică din suflet și oricare gen nu aș alege, de la fiecare din marii artiști ai ce învăța.

De mic visam să devin inventator, dar vremurile s-au schimbat, treptat am îndrăgit alte pasiuni, iar acum doar îmi amintesc zâmbind de visurile copilăriei.

Cum se vede Lilian peste 5/10/20 de ani?

Ooo,nici nu știu cum aș putea reda în cuvinte. Cred că, în primul rând îmi doresc o familie fericită, doi copilași drăgălași, acest lucru m-ar face cel mai fericit.

Dacă e să ne referim la carieră, aici chiar e greu să mă pronunț, fiindcă o carieră se construiește și se schimbă în funcție de situație. Mi-aș dori ca visul muzical să continuie, să particip la cât mai multe concursuri, să lansez mai multe piese ca într-un final să fiu cunoscut publicului.

Totodată, aș dori să-mi construiesc în paralel și o carieră în domeniul jurnalistic, un domeniu care mă stimulează mult, mă face să mă perfecționez în continuu și să fiu activ.

Un mesaj pentru tinerii ca tine…

Întotdeauna tinerii trebuie să fie curajoși și siguri în ceea ce fac, iar atunci când își doresc neapărat ceva să aibă ambiția să-și transforme visele în realitate.