Jurnalist, blogger, activist civic și mămică

Archive for noiembrie, 2010

Pt J-082: Vezi graficul examenelor din sesiunea de iarnă

Dragi colegi din J-082, sper că ştiţi deja graficul examenelor, de nu, vi-l reamintesc:

15 DECEMBRIE. 8.00 SA

18 DECEMBRIE 8.00 MA

21 DECEMBRIE 8.00 JURNALISM DE INVESTIGAŢIE

24 DECEMBRIE 8.00 JURNALISM ON-LINE

27 DECEMBRIE 8.00 ATELIER TV

30 DECEMBRIE 8.00 ATELIER PRESA SCRISĂ

Cu Doamne ajută, viitori absolvenţi!!! 😉

P.S. Aşa speram să le dăm până pe 25… dar ce să-i faci, ultimul an! 😉


Un posibil scenariu postelectoral

Campania electorală a ajuns pe ultima sută de metri. Cei 39 de candidaţi înscrişi în cursa electorală şi-au pregătit terenul spre fotoliile de deputat prin cele mai diverse metode. De la seminţe electorale până la concerte naţionale. Astfel, ei au încearcat să-şi mobilizeze electoratul că cei din urmă să le ofere votul.

Nimeni nu poate pronostica însă la sigur cum va arăta Parlamentul de Legislatura a XIX-a. Ce partide vor accede, de câte mandate vor dispune. Cine va modera şedinţele şi în faţa cui vor răspunde. Dar totodată, nici despre viitoare componenţă a Guvernului nu se pot găsi date sau cifre concrete. Nimeni nu poate şti şi faptul cine va fi şi în opoziţie.

Dar, chiar şi aşa, societatea e pregătită ca în Parlament să acceadă membrii ai 4 partide politice. 3 din actuală alianţă: PLDM, PL, PD, şi cei aflaţi în opoziţie, şi anume PCRM.

Aceasta o demonstrează şi aproape toate sondajele de opinie publică din campanie electorală care atestă că trendul PCRM este în descreştere.

Din cele cinci sondaje, doar unul, cel realizat de AVA.MD, arată că PCRM-ul se bucură de mare popularitate în raport cu celelalte partide. Astfel, comuniştii spublika.mdunt cotaţi cu peste 50 la sută.

Potrivit ultimului sondaj CBS-AXA, PCRM-ul ar obţine doar 35 la sută din voturi. Aceleaşi sondaje arată că liberal-democraţii sunt în ascensiune. Formaţiunea ar obţine peste 30 la sută, relevă datele Barometrului de Opinie Publică. Şi sondajul CBS-AXA dă undă verde PLDM-ului – 28%. În schimb, potrivit AVA.MD, pentru liberal-democraţi ar vota doar peste 22 la sută din alegători.

PD-ul şi PL- se află pe aceeaşi linie de popularitate. Potrivit sondajelor, democraţii ar fi votaţi de mai mulţi alegători. Şi Alianţa Moldova Noastră ar putea intra în Parlament. Acest lucru îl atestă însă datele unui singur sondaj, realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldova. În schimb, potrivit Barometrul de Opinie Publica, AMN-ul nu ar obţine nici un procent din numărul total de voturi.

Dacă ar să vorbin în alte cifre, partidele ar accede în Legislativ în următorul format, PCRM cu aproximativ 40,16%, PLDM-24,5%, PDM-14,72%, PL-11,42%,  AMN-2,46%, restul 7 % ar fi împărţit între alte partide şi candidaţii independenţi.

Potrivit acestor date, rezultă că niciun partid nu reuşeste să obţină acea majoritatea parlamentară, de 51 la sută, ca să îşi numească singur Guvernul măcar. Se pare că Moldova e sortită la coaliţii.

E posibil ca populaţia să asiste la o nouă criză politică, deşi aceasta nu va fi în folosul niciunui partid. După mai bine de un an şi jumătate, R. Moldova este teatrul unor alegeri permanente: alegerile parlamentare generale din 5 aprilie 2009, alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, referendumul constituţional din 5 septembrie privind modificarea art. 78 şi acum alegeri anticipate parlamentare din 28 noiembrie. Dar, şi aşa, partidele posibil să găsească un consens.

Imediat după alegeri, acestea vor tinde să alianeze. PLDM va căuta aliaţi în PL, întrucât asta nu le va ştirbi din imagine. Fiecare îşi va obţine ceea ce doreşte. Doar că depinde de numărul de mandate obţinute. Sigur că sprijinul PD nu i-ar încurca, dar nu se ştie dacă lui Filat îi va fi convine, doar şi Marian Lupu se bucură de o încredere destul de mare din partea populaţiei. O altă alianţă s-ar putea forma între PLDM şi PCRM, care ar putea să satisfacă necesităţile. Doar că la o primă vedere pare o coaliţie ce nu poate avea sorţi de izbândă, dar asta nu ar însemna că e şi imposibilă. Şi ultima coaliţia ce s-ar putea forma ar fi între PD şi PCRM, care de fapt se aştepta de mult, dar nu se ştie dacă supărarea lui Marian Lupu va trece atât de uşor de promisiunile liderului PCRM.

Despre AMN, nu ştiu dacă putem vorbi. Potrivit sondajelor, acesta nu va ajunge în Parlament, dar cel mai probabil, dacă accede  va forma alianţă cu oricine care îi va propune.

În acelaşi timp, astrologul din Kârghistan, Andrei Reazanţev, afirmă că alegerile din Moldova nu vor fi dintre cele mai simple, iar situaţia postelectorală poate fi şi ea destul de complicată. Potrivit acestuia, va apărea un nou val de declaraţii răsunătoare, de insatisfacţii cu privire la rezultatele alegerilor, de tentative de a le contesta. Rezultatele alegerilor îi vor frapa pe mulţi.

Cu alte cuvinte, deşi vor exista şi proteste, lucrurile vor evolua încetul cu încetul şi, la sfârşitul anului 2010 – începutul anului 2011, în Moldova va fi ales preşedintele, se vor produce transformări, care vor scoate ţara din impasul politic.  Cel mai probabil pretendent la funcţia de preşedinte poate deveni Marian Lupu sau altcineva din partidul său, dar numai în alianţă cu altcineva din fostele partide aflate la guvernare şi – cel mai probabil – cu comuniştii.

Aşa sau altfel, alegerile se apropie pe zi ce trece. Iar o eventuală coaliţie nu poate fi ignorată. Depinde de abilitatea PLDM, da anume, PLDM, pentru de la ei se aşteaptă cel mai mult, cu cine o va face şi în ce scop. Peisajul politic se anunţă a fi unul destul de interesant şi de ce nu imprevizibil. Nu va fi o surpriză dacă o va face cu PCRM.


La mulţi ani, FJŞC!

Azi e mare tam-tam la Faculttae. Conferinţe, flori, amintiri şi jurnalişti… începători, dar şi de acei cu experienţă. Cam astfel arată şi va arăta şi mâine „scumpa noastră facultate”.

Spun „scumpa” pentru că, chiar dacă nu prea mare carte învăţăm acolo, după cum afirmă unii, eu sunt de părere că fiecare ia ceea ce vrea, nu?

Recunosc, ziaristica nu se face prin teorie, dar fără aceasta, oricum nu poţi începe. Anul I e cel mai plin de teorie, dar în schimb odată cu sesiunea de vară apare şi prima practică, care deja îţi arată dacă ceea ce ai învăţat nu a fost în zadar.

Oricum, felicitări încă odată pentru existenţă! Fie ca FJŞC-ul să mai dăinuiască peste ani, iar holurile acestuia să nu fie niciodată goale.

P.S. Dacă nu ar fi fost FJŞC-ul, el ar fi fost inventat, părerea mea. Bun sau rău, oricum trebuie să obţii undeva nişte studii superioare! 😉


The start of the end is coming???

http://wieru.wordpress.comDacă ar fi să ne luăm după toţi cei care vorbesc în ziua de azi, majoritatea zic că sfârşitul lumii este în 2012. De asemenea, cel mai mare profet din toate timpurile (Nostradamus) îi contrazice şi zice că sfârţitul lumii va fi undeva după anul 5000.

Şi a mai apărut o femeie, a cărei preziceri zic acelaşi lucru. Sfîrşitul lumii va fi în 5079. Dar până atunci, omul se va dezvolta enorm de mult, va găsi cum să se întoarcă în timp,va întâlni extratereştrii, va popula alte planete şi chiar va ajunge să comunice cu Dumnezeu, datorita nivelului de cunoştiinte acumulate, care este enorm de mare. De asemenea Europa va ajunge să fie condusă de musulmani.

Dar pentru viitorul nostru apropiat, se anuntă să înceapă în acest an WORLD WAR III, care va ţine 4 ani fără o lună. În acest razboi se vor folosi arme normale, la început, după care vor fi folosite armele nucleare şi chimice. Oamenii vor muri, vor suferi de cancer de piele şi alte boli, ca o consecinţă a razboiului, iar populaţia Europei va scadea. Europa va începe să îşi revină abia în anul 2025.

Iată ce zice VANGA:

2010 – Al Treilea Război Mondial. Războiul va începe în noiembrie 2010 şi se va încheia, în octombrie 2014. Va începe normal, dar după, se vor folosi bombe nucleare şi apoi arme chimice.

2011 – Ca urmare a căderile de precipitaţii nucleare în emisfera nordică, nu va fi nici un animal sau vegetaţie. Apoi, musulmanii vor începe şi ei un război folosind armele chimice împotriva europenilor care au supravieţuit.
2014 – Cei mai mulţi oameni vor suferi de cancer de piele şi alte boli de piele (o consecinţă a războiului chimic).
2016 – Europa fără populaţie .
2018 – New China devine o putere mondială. Ţările în curs de dezvoltare, se transformă din ţări exploatate în ţări exploatatoare.
2023 – Un pic de schimbare în orbita Pământului.
2025 – Europa încă nu-si revine.
2028 – Crearea unei noi surse de energie (probabil o reacţie termonucleară controlată). Foamea este treptat depăşita. Se lanseaza o navă spaţială cu echipaj spre Venus.
2033 – Gheaţa de la poli se topeşte. Creşte nivelul mărilor şi al oceanelor.
2043 – Economia mondială este înfloritoare. În Europa, musulmanii sunt la putere.
2046 – Orice organism (organe) poate fi fabricat (clonare?). Înlocuirea organismele devine una dintre cele mai bune metode de tratament.
2066 – În timpul atacului de la Roma musulmană, Statele Unite au folosit un nou tip de armă – climaterică. De răcire bruscă (îngheţarea instantanee).
2076 – Classless Society (comunismul).
2084 – restaurarea naturii.
2088 – O boală noua: imbatranire pentru câteva secunde!
2097 – Procesul de imbatranire invins.
2100 – Soare artificial iluminează partea întunecată a Pamântului.
2111 – Oamenii devin roboţi în viata.
2123 – Război între naţiuni mici. Naţiunile mari nu intervin.
2125 – Ungaria va primi semnale din spaţiu. Toţi îşi vor aminti de Vanga.
2130 – Colonii sub apă (cu ajutorul extratereştilor).
2164 – Animalele devin pe jumătate oameni.
2167 –  Apare o nouă religie.
2170 – Seceta majora.
2183 – O colonie de pe Marte devine o putere nucleară, şi cere independenţa faţă de Pământ (ca atunci când – Statele Unite ale Americii cereau independenta fata de Anglia).
2187 – Se vor opri două erupţii mari de vulcani.
2195 – Colonia acvatica e întreţinute complet cu surse proprii de energie şi alimente.
2196 – Finalizarea procesului de amestecare a asiaticilor cu europenii.
2201 – Soarele încetineste emiterea căldurii.Temperaturile scad brusc.
2221 – În căutarea vieţii extraterestre, umanitatea vine în contact cu ceva groaznic.
2256 – Navele spaţiale aduc pe Pamânt noi boli teribile.
2262 – Planetele îţi schimbă orbita. Marte este ameninţată de comete.
2271 – Constantele fizice sunt modificate. (Legile fizicii se schimbă?)
2273 – Amestecarea raselor . Apare o rasă nouă.
2279 – Putere de la nimic (probabil de la un vid sau o gaură neagră).
2288 – Călătorie în timp (Time Travel înventat?). Noi contacte cu extratereştrii.
2291 – Soarele se răceşte. Au fost făcute încercări de „a-l aprine” din nou.
2296 – Erupţii puternice pe Soare. Schimbarea forţei de gravitaţie. Încep să cadă staţii spaţiale vechi şi sateliţi.
2299 – În Franţa, mişcarea de gherilă împotriva Islamului.
2302 – Sunt dezvăluite noile legi importante şi secretele universului.
2304 – Secretele din Luna sunt aratate.
2341 – Ceva teribil se apropie de Pământ din spaţiu.
2354 – Un accident la unul dintre  Sorii artificiali duce la secetă.
2371 – Foamete mare.
2378 – Un nou curs de dezvoltare rapidă.
2480 – Se ciocnesc doi sori. Teren în amurg.
3005-  Război pe Marte. Încălcat traiectoria planetei.
3010 – O cometa loveşte Luna. În jurul Pamăntului se formează un inel / zona de pietre şi praf.
3797 – Prin acest moment, pe Pamânt este ucisă toată viaţa, dar omenirea va fi în măsură să pună bazele pentru o viaţă nouă într-un alt sistem stelar.
3803 – O nouă planeta este populată încet. Mai puţine contacte între oameni. Climatul noii plante afectează organismul uman-mutilat.
3805 – Război între oameni pentru resurse. Mai mult de jumătate de oameni dispar.
3815 – Războiul este sfarsit.
3854 – Dezvoltarea civilizaţiei practic se opreşte. Efective de oameni trăiesc ca animale.
3871 – Noi profeţi spun oamenilor despre valorile morale şi religie.
3874 – Un nou profet primeşte sprijin de la toate segmentele de populaţie. A organizat o noua biserica.
3878 – Împreună cu Biserica încearcă să readuca ştiinta de demult.
4302 – Oraşe noi sunt tot mai mari în lume. Noua Biserica încurajează dezvoltarea de noi tehnologii şi ştiinţă.
4302 – Dezvoltarea ştiinţei. Oamenii de ştiinta au descoperit impactul general al tuturor bolilor în comportamentul organism.
4304 – Găsit o cale de a câştiga orice boală.
4308 – Datorită mutaţie persoanele au inceput sa foloseasca mai mult de 34% din creier. Au pierdut complet noţiunea de rău şi de ură.
4509 -Cunoaşterea lui Dumnezeu. Omul a  ajuns la un asemenea nivel de cunoştiinte încât acum poate comunica cu Dumnezeu.
4599 – Oamenii ating nemurirea.
4674 – Dezvoltarea civilizaţiei a atins apogeul. Numărul persoanelor care trăiesc pe planete diferite este de aproximativ 340 miliarde. Asimilarea începe cu extratereştrii.
5076 – Un univers de frontieră. Nimeni nu ştie ce e cu el.
5078 – Decizia de a părăsi limitele universului. În timp ce aproximativ 40 la sută din populaţie este împotriva sa.

5079-Sfarsitul Lumii

P.S. Nu sunt superstiţioasă de felul meu, dar după evenimentele zilei de ieri din cele două Corei, prezicerile astea chiar m-au pus pe gânduri…

Sursa: Omul Păcii


70>7?

stelapopa.unimedia.mdFiecare dintre noi se deosebeşte de ceilalţi prin ceva anume. Unii au clasă, alţii au o familie, o cultură, o educaţie. Educaţia fiecăruia dintre noi se simte în cei 7 ani de acasa, spunea cineva.

Dar eu nu prea sunt de aceeiaşi părere. Educaţia în urma căruia se evidenţiază caracterul omului nu se poate forma doar în primii ani de viaţa. Atunci cea mai mare responsabilitate pe care o aveam era jucaria care nu trebuia pierdută şi să mâncăm totul din farfurie.

Când am citit articolul despre cei “7 ani de acasă în troleu” în ziarul “Capitala”, în cadrul lecţiei ce o aveam acolo, cu toţi am reacţionat diferit. „De ce mereu dimineaţa troleul e plin doar de bătrâni? De unde vin şi încotro se îndreaptă?”, ne-am intrebat noi.

„Unde pleacă ei la 7 dimineaţa? Au ore, întârzie la serviciu? De ce doamnele în vârstă sunt atât de impertinente şi ridică de pe scaun doar tinerele, pe când de baieţi şi bărbaţi nici nu se apropie?

De ce în fiecare dimineaţa vedem aceleaşi doamne, dar în haine diferite, cu buze vopsite în roşu aprins şi cu fard verde aprins deasupra ochilor? Vor să arate o nouă modă pentru domnişoarele din ziua de azi? emsal.wordpress.comDe ce aceste acţiuni se repeta pe parcursul întregei zile, în 7 zile pe săptămâna, în 12 luni pe an? De ce cred ei, că nu le oferim locul de pe scaun din lipsă de educaţie? De ce nu se întreabă, ”Poate n-au dormit toată noaptea şi au învăţat pentru vreo lucrare, de asta dormitează acum?”

Dar îndată încep a striga: ”Şi, ai fost pe la discotecă tătă noaptea, ai dansat şi amu pe scaun vrei să stai, da? Dă-te la o parte să mă aşez eu, nu vezi că sunt mai în vârstă?”

Ei, bine suntem tineri, dar asta e o crima? Ei nu au fost tineri? Mereu ofereau locurile în troleu? Nu prea cred… Şi daca tot vor atâta să stea pe scaun, de ce nu merg cu un taxi? Acolo vor gasi tot comfortul şi spaţiul de care au nevoie. Oare nu pot să meargă şi ei în linişte, să nu fie atât de impertinenţi şi scandalagioşi de dimineaţă, încât să strice dispoziţia tuturor pe intreaga zi???Pot, şi încă cum… doar că trebuie ei cumva sa se manifeste.

Urăsc dimineţile, anume din acest motiv. Urăsc troleul, dar nevoia mă impune să îl folosesc zilnic, căci schimb câte 7-8 troleie şi în fiecare dimineaţa aceiaşi poveste… Nu mai popoint.mdt!!!

Stimate autorităti, FACE-ŢI ceva!!! Chiar dacă nu pare, dar în curând lupta pentru scaunele din troleu poate progresa destul de violent… Poate ar fi bine să includeţi, nişte autocare speciale pentru persoanele în etate, sau doar pentru studenţi, măcar dimineţile când ele sunt extreme de aglomerate…

P.S. Îmi cer scuze faţă de celelalte persoane în etate, care sunt empatici cu tinerii.

P.S. p.s. L-am scris în anul I de facultate, dar de atunci nu s-au schimbat prea multe, poate din motiv că am început să merg mai mult pe jos. 😉


„Lupu-Trădătorul” la Bălţi

omg.md

„Lupu trădător”, “Lupu-preşedintele rataţilor”. Cu astfel de lozinci l-au intimpinat seara trecută la Bălţi pe liderul Partidului Democrat, Marian Lupu. Zeci de pancarde, zeci de comsomolişti, dar şi zeci de simpatizanţi cu simbolurile electorale ale partidului prin mână.

Deşi a venit doar la o intâlnire cu alegătorii, ca să le comunice programul său electoral, nu se aştepta la o aşa primire. Se vedea pe faţa sa destul de bine sentimentul de dezamăgire. La văzul mulţimii agresive, ochelarii săi, parcă doreau să părăsească posesorul. De ruşine, poate.

A ieşit din maşină de partid, nu cea a Parlamentului, şi s-a îndreptat spre sala unde avea să aibă loc întâlnirea. E înalt şi asta i-a creat puţine probleme la coborâre. Creştetul său a atins partea de sus a automobilului. Dar e băiat mare şi nu a lăsat să se vadă şi să se simtă că l-a deranjat atingerea. Are pe el mantoul negru. Dar cravata nu se vede. Doar e o întâlnire în format neoficial. Dar are în schimb un pulover, de aceieaşi nuanţă sub care stă ascunsă chitic cămaşa albă.

Intră în sală. Se uită în jur, de parcă ar număra pe cei prezenţi şi îndreaptă spre scena improvizată cu 2 mese şi 9 scaune. Caută să se aşeze. Îşi alege unul mai la mijloc, că să îi vadă pe toţi, dar se răzgândeşte. Se apropie mai întâi de tribună. Are în spate câteva drapele. Modest. Unul-simbol al partidului, iar altul-cel al Republicii Moldova.

Îşi ia aer in piept, îşi aranjează ochelarii şi începe să vorbească. Vorbeşte de la tribună, din picioare, dar în rusă. Ştie că doar aşa îşi va mai putea atrage câţiva simpatizanţi. Doar şi el e de prin părţile Bălţului. Îşi cunoaşte originile, de asta ştie cum să le vorbească. Se observă în discursul său. Pe care nu îl citeşte de pe foaie, dar îl “recită” cum doar el poate. Uite că se aşează pe scaun, mai departe de alegători, iar masa devine parcă un perete între el şi cei adunaţi în sală. A spus cam tot ce a avut de spus şi a început rubrica intrebările electoratului.

Dar toţi se abţin să se adreseze. Bine, s-a găsit şi un domn mai dezgheţat. L-a intrebat de PCRM şi plecarea sa de acolo. Lupu nu s-a pierdut. Se aştepta la această întrebare. Ia microfonul şi îl cuprinde cu ambele mâini destul de strâns şi aproape de el, dar în aşa mod încât a lăsat să se vadă că are verigheta pe cea stângă. Cât de minuscul pare microfonul în acest moment, pe lânga mâna ce îl susţine! Dar şi aşa, se pare că îşi pregătise răspunsul de acasă.

Hmmm… cu câte încredere în sine, îl dă! Gesticulează şi încearcă să intre în pielea lui Voronin. Parcă îi reuşeşte, aş zice eu. Încearcă să dea şi explicaţii. Lumea adunată tace şi ascultă. Deşi sunt şi unii care déjà adorm. E oră târzie, poate asta e motivul.

Dar e obosit şi el. Se vede. Vrea acasă. Asta i-a sugerat şi celui din dreapta sa, Valeriu Lazăr. Acesta a dat din cap, semn că e de acord şi Lupu a anunţat că pleacă, dacă întrebări nu mai sunt. Cei adunaţi nu au ripostat. Cu puţină zarvă şi lumea s-a imprăştiat. La fel ca şi membrii de partid ai PD. Se simt impliniţi. „O nouă zi, un nou succes”, a spus-o spre final Lupu.

Cât e de naiv! Oare chiar crede că a reuşit să îi convingă?


Felicitări speciei „STUDENT”

taday.ruAzi se marchează pentru nu ştiu a câta oară Ziua Internaţională a Studentului, dacă nu greşesc pentru a 69-a! Hmmm… semiotic număr, apropo! 😉 Bine, cu această ocazie felicit toţi reprezentaţii acestei „speciei” care sper că nu va dispărea curând!

Student ar trebui să fie fiecare dintre noi, măcar odată în viaţă. Îmi pare rău că nu am avut minunata ocazie să trăiesc şi eu la camin. Chiar îi invidiez pe colegii de facultate care trăiesc sub un acoperiş.  Mi se pare că viaţa în cămin, scuzată-mi fie tautologia termenului de cămin, e cea mai captivantă parte a existenţei unei persoane.  Pentru că în cămin, pentru prima dată, dormi singur… adică fără surori şi fraţi. La cămin, pentru prima dată, dormi departe de părinţi. La cămin, ai parte de petreceri nocturne, pe care la sigur părinţii nu ţi le-ar permite să le faci, mai ales cu reprezentanţii sexului opus. La cămin te înveţi a face mâncare, celebrii cartofi prăjiţi. La cămin poţi să nu îţi mai găseşti cratiţa plină cu borş, pe care l-ai făcut câteva ore, într-o clipă de neatenţie. La cămin poţi face mâncare, chiar admade by Zarikacă nu ai nimic prin dulapuri, dacă baţi pe la fiecare uşă şi ceri măcar o ceapă sau o bucată de pâine. La cămin te poţi trezi plin cu pastă de dinţi pe faţă, ca în taberele de vară. La cămin te poţi trezi fără apă în momentul în care eşti tot în săpun şi şampon. La cămin … Offf… viaţă de cămin. Ferice de cei care au parte de ea!!!

Oricum, mă „consolez” cu gândul că deja e ultimul an de studiu. E ultimul an când mai sunt studentă în adevăratul sens al cuvântului. E ultimul an când mai putem chiuli de la ore, când mai întârziem la ore… :(E ultimul an când SUNTEM ÎMPREUNĂ alături de cea mai bună grupă de la FJŞC din ultimii 10 ani, via dna Grossu şi dna Stepanov.

Să ne bucurăm de asta şi să ne străduim ca să ne rămână în amintire doar cele mai frumoase momente.

P.S. Off… ce n-aş da să fim din nou în anul I!!!


Real-10, Umanist-33? Ce e mai bine?

redracingparts.com

Azi am depus actele pentru Bursa de Merit. Nu ştiu la câte şanse reale am să o obţin, dar incercarea vină nu are, nu?

Bine, nu zic, prin câtă birocraţie trebuie să treci, câte ştampile trebuie să le cauţi, cât xerox trebuie să faci şi nu în ultimul rând, câţi nervi trebuie să pierzi pentru o simplă încercare. Dar, nu despre asta vreau să vorbesc.

Stând aşa, la uşa Centrului de Studii Universitare, mi-am adus aminte de cerinţele sau mai bine zis de regulamentul pe care trebuie să îl respecţi că să poţi aplica la acest program. Şi, aşa deodată m-a lovit un măr în cap. 😉

Se cere ca cei care depun actele să aibă nota medie pe ultimii ani de studiu numai mică de 9, dacă sunt la ştiinţele socio-umane şi nu mai puţin de 8,5 la cele reale. STOP! Dar de ce atâta discriminare? Nu înţeleg.

De ce mereu se crede că celor de la real, le vine mai greu în materie de studii? De ce?google.md Doar ei au nişte formule standart, care nu se vor modifica la sigur, nici în următorii 1000 de ani, după care se conduc în tot ceea ce fac…

De ce nu se pune accent şi pe creaţie. Dacă nu greşesc, nici Nobel pentru progrese în domeniul matematicii nu se acordă, dar se consideră ca ceva greu de atins. Oare de ce?

Oare de ce sunt atât de atraşi tinerii de cifre, de finanţe, de bănci, de contabilitate, de economie. Oare sunt atât de materialişti? Şi îi atrag banii… şi cifrele de pe bani?

Oare chiar nu înţeleg că zi de zi au de afacere cu doar 10 cifre, pe când cei pasionaţi de ştiinţele umane-tocmai cu 33 de litere???!!! Iată aici diversitate, iată aici nu e rutina. Aşa e?

Bine, prea mult m-am apucat de filozofie… Aşa sau altfel, oricum fiecare face ceea la ce se pricepe cel mai bine. Dacă nu ar fi cifrele, nu ar fi nici literele. Dar şi în aşa caz, ele ar fi fost inventate… şi de economişti, şi de jurnalişti 😉


„Ştie să vorbească”

karadeniz-press.roE lider de partid. Şi nu a unui simplu, dar al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. A fost şi preşedinte de ţară. Timp de 8 ani, chiar. A condus un popor de circa 3 milioane de oameni. Mulţi dintre care i-au acordat majoritatea.

Dar tot nu a învăţat să vorbească cu respect, nu a învăţat să asculte interlocutorii şi NU a învăţat să recunoască înfrângerea atunci când aceasta e vizibilă.

E trecut de vârsta tinereţii, dar tot mai face greşeli. Are sub 70 de ani. E la vârsta în care înţelepciunea ar trebui să îl urmărească oriunde nu s-ar afla. Dar, se pare că aceasta îl ocoleşte, ca şi cel Rău Tâmâia. Ca şi norocul, de altfel.

Asta s-a observant recent. La o întâlnire cu alegătorii de la Sud. Reprezentanţii etniei găgăuze. Cei care permanent îşi dădeau votul pentru partidele ce stânga. Dar se pare că de data aceasta, adică în scrutinul din 28 noiembrie, simpatiile lor vor fi îndreptate spre alţii. Şi asta doar din cauza că EL, liderul de partid, nu a ştiut cum să le vorbească, să-i asculte şi să-i înţeleagă.

Dar în schimb i-a jignit.”Să fi fost în locul vostru, îi dădeam un picior în fund idiotului astă!” Cam aşa se adresă unui dintre cei adunaţi la eveniment, dacă îl putem numi aşa. Aşa se adresase şi celor ce stăteau în sală şi îl ascultau. Oare un astfel de limbaj e demn de un preşedinte, chiar dacă e fost?

Deşi, “vinovatul” nu se simte în postura aceasta. Se simţea chiar destul de calm şi lejer, parcă era un peşte în apă. Zâmbeşte şi se sprijină de tribuna de pe scena din sala destul de plină. Nici nu se înroşiră. Fruntea nu se încreţi, iar ochii nici nu clipeau. Se simţea că a făcut o faptă mare. Dar cei din sală, nu erau de aceiaşi părere. “Este un atac la demnitatea noastră”, strigă cineva în sală. “Ba nu, e un atac la întreg poporul găgăuz”, îl corectează altcineva. Şi poate că au dreptate.

De ce şi-a permis să le zică astfel­? Doar ştie că se află între seceră şi nicovală. Ştie că a pierdut teren. Dar se poartă de parcă nimeni ca El nu mai există. Or, chiar e atât de sigur de o viitoare victorie. Atât de tare i-au crescut aripile succesului văzând că mulţi nu se prezentase la referendumul din 5 septembrie.

Nu ştiu, nu îl acuz. Pentru că mulţi dintre cei aflaţi la putere au un limbaj ce lasă de dorit. S-ar permite oare preşedintele American să vorbească de contracandidaţii săi că “din păcate cuiul lui X este moale, şi nu mai poate face multe cu el” sau că “X suge, suge”. Nu prea cred. Dar ai noştri îşi permit astfel de replici. Şi nu doar.

Avem nevoie de cultură, nu doar politică. Avem nevoie de educaţie, nu doar de dimplome obţinute prin cumetrism. Avem nevoie de politicieni-etalon care să ne reprezinte, nu de păpuşari, papagali sau şi mai rău, analfabeţi.

Oare când va avea parte şi Moldova de astea?


Am revenit… obosită… dar împlinită

made by meAm avut parte din nou de o evadare… de care nu eram sigură că aveam nevoie… erau prea multe impiedimente printre care familia, universitatea, serviciul… Dar tot ce se face, se face spre bine, nu?

Am scris cererea de concediu, mi-am făcut bagajele şi am plecat spre Coşniţa. Nici nu ştiam unde e, doar că e pe lângă Nistru. Apoi aflasem, după ce deschisem Google map, că e acolo. Îmi imaginam deja pădurea care oglindea în apele Nistrului culorile toamnei. Mă vedeam cum mă plimb printre copacii de arţar cu frunzele prin mână, dar nu a fost aşa să fie… 😉

Cum am ajuns, ar trebui să vă întrebaţi? Simplu, un anunţ pe net. Un anunţ de training. Am aplicat şi.. BINGO, după ce nu fusesem acceptată la alte 3, aici am primit confirmarea… Plăcut!!!

Bine, uite că pe parcursul a 6 nopţi şi 5 zile am avut parte de tot ce se poate lua de la un training. Am acumulat destule cunoştinţe în ceea ce priveşte „Drepturile” analizând din scoartă în scoarţă Declaraţia made by meUniversală a Drepturilor Omului (DUDO). Sunt sigură că oricare dintre cei 17 participanţi ai trainingului, în orice moment al zilei ar putea spune că drepturile sunt:

  • universale
  • egale
  • inalienabile
  • interdependente
  • „inter-relaţionale”

Aşa e? 😉

Bine, am mai jucat şi Teatru Social… destul de interactiv de altfel…  Dar, cel mai important: am realizat filmuleţe pe baza respectării şi încălcării drepturilor omului, care sper să placă publicului şi să convingă prin mesajele lor.made by me

O parte destul de plăcută a fost surpriza pregătită de organizatori invâtându-l pe Virgil Mărgineanu, unul dintre cei care a contribuit la realizarea filmului „Nunta în Basarabia”. Am aflat nişte detalii destul de interesante ce ţin producerea filmului. De genul câţi bani au fost investiţi, dacă au reuşit să-şi răscumpere cheltuielile. Cum era programat sfârşitul, care am intuit noi că nu astă era în scenariu. Am aflat cine ar fi trebuit să joace rolul lui Vlăduţ, şi acel cineva era printre noi. 😉 Şi desigur, am obţinut o declaraţie, care cine ştie poate va deveni realitate …  Să apară şi partea a doua a filmului, cu titlul „Botez în Basarabia”!

made by meTotuşi, cel mai bine ne-am simţit în partea neformală a training-ului, adică după şedinţe, filmări şi montările de cu zi. În sfârşit am învăţat să joc MAFIA. Interesantă joacă, pune la încercare abilităţile de actor. 😉 Şi destul de amuzante au fost şi „Pantonimele” în care roluri principale au avut Dorin şi Mircea. Bravo lor!!!

Dar cel mai tare mi-a plăcut „Adevărul şi Provocarea”, care energizează de fiecare dată. Fiţi de acord, mMade by meai ales dacă intrebi ce trebuie şi provoci pe cine trebuie, poţi obţine o doză bună de zâmbete. Prietenii ştiu de ce!!! 😉

Thanks tuturor, în special organizatorilor ( Viorica, Natalia şi Viorel) care au avut grijă de noi ca de nişte copii, căci în esenţă aşa şi eram! Mulţumim şi cameramanului (Eugen) şi montatorilor (Sergiu şi Natalia), şi nu în ultimul rând celor prezenţi care au venit înarmaţi cu buna dispoziţie!!! A fost awesome, mai ales ultima seară!!!